Rol important în reglarea tonusului muscular, în funcţia locomotorie şi percepţia forţei. Creierul reușește sa coordoneze mişcările voluntare (pe care dorim sa le facem) printr-un reglaj central diferenţiat, în care informaţiile emise de receptorii vestibulari şi de receptorii musculari ajung la centrii nervoşi care coordonează tonusul, postura, gesturile în raport cu intenţia. Printr-un sistem de feed-back, comanda este controlată clipă de clipă prin efectul produs.
Mişcarea este rezultatul acţiunii de ansamblu a organului de simţ kinestezic, format din milioane de receptori microscopici (proprioceptori) dispuşi în milioane de fascicule musculare, tendoane, suprafeţe articulare, ligamente.
Creierul reușește să coordoneze mișcările voluntare (pe care dorim să le facem) printr-un reglaj central diferențiat, în care informațiile emise de receptorii vestibulari și de receptorii musculari ajung la centrii nervoși care coordonează tonusul, postura, gesturile în raport cu intenția. Printr-un sistem de feed-back, comanda este controlată clipă de clipă prin efectul produs.
Segmentul receptor
Mișcarea este rezultatul acțiunii de ansamblu a organului de simț kinestezic, format din milioane de receptori microscopici (proprioceptori) dispuși în milioane de fascicule musculare, tendoane, suprafețe articulare, ligamente.
După structura lor, există mai multe tipuri de proprioceptori:
- terminații nervoase libere;
- organe tendinoase Golgi, localizate printre fibrele tendinoase;
- corpusculi Vater-Pacini, dispuși în periost și articulații;
- fusuri neuromusculare, distribuite în tot corpul printre fibrele musculare striate.
Terminațiile nervoase senzitive primare formează o spirală în jurul fibrelor intrafusale. Ele au o viteză de conducere foarte mare. Deasupra și dedesubtul fibrelor senzitive primare se află terminațiile senzitive secundare, „în buchet”. Ele sunt mai subțiri și au o viteză de conducere mai lentă. Terminațiile senzitive sunt dendrite ale neuronilor somatosenzitivi din ganglionul spinal.
Organele tendinoase Golgi sunt situate la joncțiunea fibrelor musculare cu tendonul. Acestea sunt rețele de terminații nervoase butonate pe fibrele musculare, la inserția lor pe tendon. Aceste terminații nervoase sunt formate din dendritele neuronilor situați în ganglionul spinal. Când fasciculele musculare se contractă, trag de tendon pentru a efectua mișcarea. Receptorii tendinoși percep intensitatea acestei tracțiuni (tensiunea contracției musculare). Dacă tensiunea de contracție musculară este prea mare, atunci impulsul nervos format este transmis măduvei spinării, care reduce activitatea mușchiului respectiv. Reflexul tendinos acționează, în consecință, ca un mecanism de feed-back negativ, care se opune dezvoltării unei tensiuni prea mari în mușchi, prevenind ruperea sau smulgerea inserțiilor acestora. Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fibrele musculare striate, faţă de care se află în paralel. Sunt excitate de tensiunea dezvoltată în timpul contracţiei musculare.
Fusurile neuromusculare sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate numite fibre intrafuzoriale, conţinute într-o capsulă conjunctivă. Fibrele musculare intrafuzoriale sunt de 2 tipuri: fibre cu sac nuclear şi fibre cu lanţ nuclear. Fibrele cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă 2 aspecte diferite: spre polii fibrei, în zonele polare, striaţiunile se păstrează iar nuclei se află în şir central.
Fusurile au inervaţie senzitivă şi motorie:
a. Inervaţia senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal. Unele dintre aceste terminaţii dendritice se numesc anulospirale şi se rulează în jurul ecuatorului fibrelor cu sac nuclear, altele numite "în floare" se termină pe ecuatorul fibrelor cu lanţ nuclear.
b. Inervaţia motorie este asigurată de axonii neuronilor γ (gama) din cornul anterior al măduvei.
Segmentul de conducere
Impulsurile de la proprioceptorii musculo-articulari se transmit la centrii nervoși superiori pe două căi. Aceste căi ale sensibilității proprioceptive conștiente (fasciculul Goll-Burdach) și inconștiente (fasciculele spinocerebeloase) vor fi prezentate în lecția despre măduva spinării.
Segmentul central
Căile sensibilității proprioceptive conștiente proiectează în aria senzitivo-motorie parietofrontală, unde au loc analiza și sinteza informațiilor kinestezice. Alte arii, frontale și probabil parietale, coordonează mișcări mai puțin diferențiate. Lezarea oricărui segment al analizatorului kinestezic determină tulburări de coordonare a mușchilor. Putem considera că mușchii noștri își simt propria forță și sforțare. Receptorii din masa musculară semnalizează intensitatea de tracțiune și încordare (tonus) în cursul desfășurării mișcării.
Detalierea aspectelor privind analizatorul motor este realizata in cadrul capitolului „Aparatul locomotor”.
Corpul omenesc este împărţit în 4 segmente:
- Cap
- Gât
- Trunchi
- Membre
Capul reprezintă segmentul superior şi este format din neurocraniu şi oasele feței (visceroraniu).
Gâtul este segmentul care leagă capul de trunchi.
Are o regiune posterioară sau nucală (cervix), alcătuită din elemente somatice - muschi, oase, articulații -, și alta anterioară, gâtul propriu-zis (collum), care, pe lângă elementele somatice - mușchi, fascii si osul hioid - conține și viscere - laringe, trahee, esofag, tiroida etc. Cele două regiuni se mai numesc și regiuni cervicale: posterioară și anterioară.
Utilitatea Gatului
Gâtul serveşte, înainte de toate, la menţinerea capului într-o poziţie bună. El mai are, de asemenea, două roluri fundamentale:
- mobilitatea capului → el permite mişcarea capului de jos în sus (flexie/extensie), de la dreapta la stânga, într-o parte, precum şi rotirea acestuia.Astfel , un gât foarte mobil poate executa flexii şi extensi de mai mult sau mai puţin 90 grade (bărbia poziţionată la baza gâtului său, din contră, craniul sprijinindu-se pe partea superioară a spatelui).
Într-o parte, flexia poate atinge 120 grade (urechea sprijinită de umăr). În cazul rotirii, unchiul maim este, de asemenea , de 120 grade. Este, deci, imposibilă rotirea completă a capului astfel în cât să îţi poţi privi spatele.
- o cale largă de trecere → prin gât trec esofagul Tot prin gât trec numeroase vene şi artere care iriga creierul (carotidele, jugularele), precum şi numeroşi nervi esenţiali: nervii pneumo-gastrici, nervii spinalii, nervii frenici, nervii recurenţi. Fără a uita măduva spinării, care este protejată de vertebrele cervicale.
Trunchiul cuprinde trei regiuni:
- toracele
- abdomenul
- bazinul
Toracele este regiunea superioară a trunchiului, delimitata înapoi de coloană vertebrală, înainte de stern, lateral de cele 12 perechi de coaste şi în jos de muşchiul diafragm. Cutia toracică conţine plămânii, inima, vasele mari, traheea, bronhiile şi esofagul.
Abdomenul uman (termen latin ce înseamnă „burtă”) este parte corpului uman cuprinsă între pelvis şi torace. Funcţional, în interiorul abdomenului se află cea mai mare parte a organelor ce se ocupă cu digestia şi absorbţia alimentelor.
Sistemul digestiv este format din esofag, stomac, duoden, jejun, ileon, colon şi rect. Alte organe vitale aflate în cavitatea abdominală sunt ficatul, rinichii. Peretele abdominal se împarte în perete posterior (spate), pereţi laterali şi perete anterior (faţă).
Membrele sunt părţi ale corpului legate de trunchi, care se clasifica în membre superioare şi inferioare. Membrele superioare cuprind patru segmente:
- umăr → clavicula si scapula;
- braţul → partea dintre umăr şi cot;
- antebraţul → secţiunea dintre cot şi mâna;
- mâna → partea terminală a membrului superior.
Centura membrului superior (centura scapulară) formează scheletul umărului şi asigură legătura dintre oasele membrului liber şi toracele osos. Ea este constituită din două oase: clavicula şi scapula.
Membrele inferioare cuprind:
- coapsa este porţiunea dintre şold şi genunchi;
- gamba reprezintă porţiunea dintre genunchi şi picior;
- piciorul este partea terminală a membrului inferior;
- genunchi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu