CURS DE PRIM-AJUTOR

PROLOG

 

   Un principiu esențial în viață este acela că „omul ajută omul”. Pentru a putea ajuta semenul nostru, cu precădere în situații ce-i pun integritatea fizică sau chiar viața în pericol, se impune dobândirea minimelor cunoștințe de anatomie a corpului uman. Așadar, în cele ce urmează, voi prezenta noțiuni elementare de anatomie cât și simple proceduri care ne vor ajuta sa îndeplinim scopul acestui curs, acela de a acorda prim-ajutor semenului aflat în dificultate.

  Cele expuse în prezentul curs nu trebuie să înlocuiască sub nici formă adresarea către medicul de familie sau către un medic specialist în cazul apariției unor afecțiuni medicale, manifestări ale unor boli cronice sau urgențe de orice natură.

  Principalul scop al acestui curs este acela a prezenta informații și proceduri simple ce pot fi salvatoare de viață, până la sosirea echipajelor de intervenție sau atunci când cadrele medicale specializate nu pot interveni. Ideea și necesitatea aducerii la lumină a acestui curs a apărut din cauza lipsei de educație medicală a cetățeanului, avându-se în vedere că încă nu este o disciplină școlară, deși este mai mult decât evident necesitatea introducerii unor cursuri de prim-ajutor în cadrul sistemului educațional.

   Am încercat să pun în temă noțiuni de anatomie și fiziologie pentru a ușura întelegerea și asimilarea manevrelor de prim-ajutor. În acest sens, am tratat sistemele sau aparatele corpului uman prin noțiuni anatomice și mici procese fiziologice, insistând asupra unor anumite noțiuni ce sunt în corespondență strânsă cu manevrele salvatoare de viață.

  Ca și surse bibliografice am folosit manuale de anatomie și fiziologie ale facultăților de medicină, articole din reviste de specialitate, cărți de profil cât și studii și ghiduri europene precum Ghidul European de Resuscitare.

 În speranța că vine în întâmpinarea nevoilor celor care doresc să fie informați și să-și însușească simplele manevre salvatoare de viață, invit la lectură plăcută orice cititor, ce a trecut "pragul" acestui blog.

 

 NOȚIUNI  DE  ANATOMIE  A  CORPULUI  UMAN

NOȚIUNI  INTRODUCTIVE

 

   Anatomia este ştiinţa care are ca obiect de studiu forma şi structura organismului, iar fiziologia, studiul funcţiilor părţilor componente ale organismului şi a legăturilor dintre ele. La baza studiului anatomiei şi fiziologiei umane stau următoarele principii sau legi:

-  principiul complementarităţii dintre structură şi funcţie potrivit căruia forma şi structura organelor sunt strâns legate de funcţiile acestora. Orice modificare de structură induce modificări în funcţia unui organ şi, de asemenea, modificarea activităţii unui organ atrage după sine modificări în structura sa.

- principiul ierarhizării organizării structurale. Corpul omenesc – sistem biologic - are mai multe nivele de organizare morfofuncţională. Fiecare nivel are propriile sale legi, care se subordonează legilor nivelului superior:

• nivelul chimic → constituit din diferite tipuri de atomi care se combină pentru a forma molecule complexe, care la rândul lor, formează subansambluri celulare - organitele celulare.
• nivelul celular → celula este unitatea de bază structurală, funcţională şi genetică a organismului. În organismul uman există peste 200 de tipuri diferite de celule.
• nivelul tisular → țesuturile sunt grupări de celule organizate în scopul efectuării unei anumite funcţii. Cu toată marea varietate de celule din corpul nostru (peste 200), există patru tipuri fundamentale de ţesut: epitelial, conjunctiv, muscular şi nervos, fiecare având o funcţie caracteristică.
• nivelul de organ → organul este o structură formată din cel puţin două tipuri de ţesut, dar cele mai multe sunt constituite din cele 4 tipuri fundamentale. Organul este un centru funcţional ultraspecializat, îndeplinind o funcţie specifică.
• sistemul de organe → format din mai multe organe care lucrează coordonat, pentru îndeplinirea unei funcţii comune. În corpul nostru există mai multe sisteme de organe (sistemul osos, muscular, nervos, endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, urinar, reproducător).
• nivelul de organism → nivelul superior de organizare. Organismul este un tot unitar morfologic şi funcţional, care include toate celelalte nivele. Prin sistemele sale, organismul îndeplineşte trei categorii de funcţii principale: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere.

- homeostazia → miliardele de celule ale organismului uman lucrează continuu şi coordonat, asigurând structura normală a ţesuturilor şi organelor şi constanţa mediului intern. Mediul intern este format din sânge, limfă şi lichid intercelular (interstiţial). Prin homeostazie se înţelege tocmai capacitatea organismului de a-şi menţine constantă compoziţia chimică şi proprietăţile fizice ale mediului intern, în pofida variaţiilor permanente ale mediului extern.

 

Starea de boală

   Homeostazia este o condiţie obligatorie a stării de sănătate. Prin mecanismele de reglaj, nervoase şi endocrine, organismul se poate adapta la schimbările bruşte sau gradate ale factorilor de mediu, la agresiunea agenţilor patogeni (virusuri sau bacterii) sau accidentelor de tot felul.

   Starea de boală este determinată de pierderea homeostaziei, deci de incapacitatea organismului de a-şi menţine în limite normale constantele structurale, fiziologice şi biochimice. Boala este un fenomen universal, afectând toţi oamenii. Ea poate avea grade şi moduri diferite de manifestare în funcţie de factorii ereditari, vârstă şi sex.

Bolile au unele trăsături comune:

• nu există boală fără o anumită cauză, aceasta având rol determinant sau favorizant în declanşarea ei. Cauza determinantă a bolii se numeşte agent etiologic, în lipsa căruia boala nu se produce. Cauzele favorizante sunt interne sau externe, stimulând sau inhibând agentul determinant;
• toate bolile se manifestă prin simptome sau semne, care includ atât percepţiile subiective ale pacientului (durerea, inapetenţa) cât şi manifestările fizice ale bolii (febra, inflamaţia), care pot fi observate şi măsurate prin consultul medical;
• fiecare boală are mai multe stadii: debutul, perioada de stare şi convalescenţa;
• bolile pot fi acute sau cronice, primele având durata în zile, celelalte în luni sau ani.

   Boala poate afecta un ţesut, un organ sau un sistem de organe, dar în ultimă instanţă va conduce la modificări structurale şi funcţionale ale celulelor. Cu alte cuvinte, boala afectează celulele, indiferent de nivelul de manifestare.