ORGANELE ( VISCERELE )

  

    Organul (din greacă - organon- uneltă) reprezintă o structură diferențiată în cadrul organismului, alcătuit dint-un grup de țesuturi (dintre care numai un tip de țesut poate fi predominant), care îndeplinesc unele funcții determinate în cadrul organismului dat.

    Organ numim o parte a corpului de o anumită formă şi construcţie, care ocupă un loc determinat în organism şi execută o funcţie caracteristică. La formarea fiecărui organ participă diferite tipuri de ţesuturi, însă unul dintre ele este principal efector. În encefal ţesutul principal este cel nervos, în muşchi - ţesutul muscular, în glande este cel epitelial. Stomacul, de exemplu, este alcatuit din mucoasa gastrică de natură epitelială care protejează cavitatea gastrică şi produce sucul gastric, iar stratul următor este un ţesut muscular neted care asigură prelucrarea mecanică a conţinutului gastric şi contactul mucoasei cu alimentele.

    Grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în organism, funcţii care se reflectă fidel în forma şi structura lor. Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie. Organele pot fi asociate în sisteme sau aparate pentru îndeplinirea unei functii. Viscerele reprezintă totalitatea a organelor care se află în cavităţile craniană, toracică şi, mai ales, abdominală.

  Organele şi aparatele corpului uman pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Una din clasificări le împarte în:

    - organe ale vieţii de relaţie;

    - organe ale vieţii vegetative.

   Organele vieţii de relaţie efectuează în principal funcţiile vieţii de relaţie sau de legături cu mediul.     Din această grupă fac parte:

   - organele aparatului locomotor, care formează partea somatică a corpului, având ca funcție esențială locomoția. Aparatul locomotor cuprinde oasele și articulațiile membrelor și coloana vertebala, precum și ligamentele, mușchii și tendoanele care le leagă unele de altele sau le acționează. Locomoția, care este o funcție complexă, face să intervină, în afara acestor organe, organele senzoriale (ochi, ureche) și receptorii senzitivi (organe microscopice), care culeg informațiile privind mediul și poziția ansamblului corpului, precum și cele despre tensiunea mușchilor. Sistemul nervos intervine și el: analizează aceste informații și transmite ordinele către mușchi, care pun oasele și articulațiile în mișcare mulțumită contracțiilor lor succesive și coordonate.

- organele de simţ (cele cinci simțuri) şi sistemul nervos, care coordonează atât relaţiile cu mediul înconjurător, cât şi funcţiile tuturor organelor interne.

   Organele vieţii vegetative la animale mai sunt denumite organe interne sau viscere. Din această grupă fac parte:

    - organele aparatelor digestiv şi respirator cu funcţii principale de import a substanţelor nutritive şi a O₂ – deci funcţii predominant metabolice;

    - organele sistemului cardiovascular – organe de transport a sângelui şi a limfei;

    - organele de excreţie – cu funcţie de export sau de eliminare a produşilor rezultaţi din metabolism – aparatul excretor sau urinar;

    - organele aparatului de reproducere sau genital, care asigura perpetuarea speciei;

  - organele sistemului endocrin, cu rol în reglarea funcţiilor organismului prin hormoni, produşi de secreţie a glandelor endocrine.

    Detalii cu privire la anatomia, fiziologia si afectiunile fiecarui organ in parte sunt cuprinse in prezentarea pe larg a sistemelor corpului uman.