Părţile corpului
Segmentele corpului uman sunt: capul, gâtul, trunchiul şi membrele superioare şi inferioare.
Capul reprezintă extremitatea cefalică. Capul este format din viscerocraniu (scheletul feţei) şi neurocraniu (cutia craniană).
Gâtul sau regiunea cervicală, leagă capul de trunchi. În regiunea anterioară se găsesc, pe lângă elemente somatice (muşchi, fascii şi osul hioid) şi organele gâtului: laringele, tiroida şi porţiunile superioare ale traheei şi esofagului. Regiunea posterioară a gâtului, numită şi regiunea nucală, este formată din vertebrele cervicale şi muşchii cefei.
Trunchiul cuprinde trei părţi: toracele, abdomenul şi pelvisul, în interiorul cărora se găsesc cavităţi. Acestea adăpostesc organele interne - viscerele toracice, abdominale şi pelviene. Cavitatea toracică și cavitatea abdomino-pelvină sunt separate prin muşchiul diafragm.
În cutia toracică sunt adăpostite organe vitale: inima, vasele mari de sânge, plămânii. La nivelul cavităţii abdomino-pelvine sunt localizate organe digestive, ale sistemului urinar şi genital. În partea inferioară a cavităţii abdomino-pelvine se găseşte perineul.
Membrele sunt formate din centuri, care le leagă de trunchi şi din porţiunile libere, membrele propriu-zise. Membrul superior se leagă de trunchi prin centura scapulară, formată din omoplat şi claviculă. Partea liberă a membrului superior este formată din braţ, antebraţ şi mână. Membrul inferior se leagă de trunchi prin centura pelvină, formată din osul coxal, care se articulează cu regiunea sacrală a coloanei vertebrale. Partea liberă a membrelor inferioare este formată tot din trei segmente: coapsa, gamba şi piciorul.
Necesităţile legate de practica medicală şi în special de cea chirurgicală au condus la crearea anatomiei topografice, care analizează structurile din alcătuirea corpului pe regiuni şi stratigrafic.
Pentru încadrarea şi exprimarea relaţiilor spaţiale ale corpului uman, cât şi a părţilor sale componente, au fost unanim acceptaţi o serie de termeni.
Poziţia anatomică a corpului uman este cea de ortostatism (verticală), în care:
- capul şi privirea orientate anterior;
- membrele superioare sunt lipite de părţile laterale ale trunchiului, coatele se găsesc în extensie;
- faţa palmară a mâinii este orientată anterior, în supinaţie;
- membrele inferioare sunt perfect apropiate, şoldurile şi gambele în extensie;
- picioare sunt în unghi drept faţă de gambe.
Primii termeni care trebuiesc lămuriți sunt dreapta și stânga. Acești termeni se referă întotdeauna la poziția din punctul de vedere al pacientului. Printr-o linie mediană (mijlocie) se înțelege o linie verticală imaginară desenată din cap până la degetele picioarelor, care separă corpul în jumătatea stângă și jumătatea dreaptă.
Anterior și posterior → anterior sau ventral înseamnă partea din față și posterior sau dorsal descrie partea din spate a corpului.
Alți doi termeni frecvent folosiți sunt medial și lateral. Medial înseamnă în apropierea liniei mediane corpului; lateral înseamnă departe de această linie. În acest context, ochii sunt lateral față de nas, brațele sunt situate lateral de torace, sternul este situat medial față de coaste.
Termenul proximal înseamnă în apropiere și distal înseamnă îndepărtat. În cazul corpului, proximal înseamnă în apropierea punctului în care brațul sau piciorul se leagă de corp. Distal înseamnă mai îndepărtat de punctul de legătură. De exemplu, dacă femurul este rupt, fractura aceasta poate fi proximală (capătul apropiat de sold) sau distală (la capătul mai îndepărtat de șold), mâna este situată distal față de cot iar cotul este situat proximal față de încheietura mâinii.
Axe și planuri
Corpul uman este o structură tridimensională ceea ce face posibilă descrierea a trei axe şi trei planuri spaţiale principale. De regulă, axele exprimă direcţia spaţială.
Planurile se referă la secţiuni convenţionale sau reale ale corpului, care precizează localizarea sau poziţia spaţială a uneia dintre structurile corpului.
Pentru precizarea poziției segmentelor care alcătuiesc corpul omenesc se folosesc elemente de orientare, planuri și axe. Corpul omenesc construit după principiul simetriei bilaterale. Este un corp tridimensional, are trei planuri și trei axe.
Axele
Corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept.
a). Axul longitudinal, axul lungimii corpului, este vertical la om și are doi poli: superior (cranial) și inferior (caudal). El pleacă din creștetul capului și merge până la suprafața tălpilor și spațiul dintre ele.
b). Axul sagital sau antero-posterior este axul grosimii corpului. Are un pol anterior și altul posterior.
c). Axul transversal corespunde lățimii corpului. Este orizontal și are un pol stâng și altul drept.
În raport cu axele corpului, structurile anatomice pot fi descrise ca fiind situate: superior-inferior, cranial-caudal, anterior-posterior, ventral-dorsal sau dreapta-stânga.
Planurile
Prin câte două din axele amintite trece câte un plan al corpului. Planurile reprezintă diviziuni imaginare care trec prin corpul uman în diferite direcții.
a). Planul sagital sau median este planul imaginar care trece vertical dinspre față spre posterior divizând corpul în cele două părți dreapta și stânga. Trece prin axul longitudinal și sagital. Dacă planul sagital divide corpul în mod egal, trecând prin linia mediană atunci vorbim de planul medio-sagital. Planul medio-sagital este planul simetriei bilaterale.
b). Planul frontal sau coronal este planul imaginar care trece vertical divizând corpul în partea anterioară (ventrală) și posterioară (dorsală). Acest plan formează un unghi drept cu planul sagital. Acest plan merge paralel cu fruntea și trece prin axul longitudinal și transversal.
c). Planul transversal este planul imaginar care trece orizontal și divide corpul său oricare din componentele sale în parte superioară (cranială) și inferioară (caudala). Trece prin axul sagital și transversal.
Aceste axe și planuri se folosesc pentru precizarea poziției elementelor componente la nivelul fiecărui organ. În raport cu cele trei axe şi planuri se mai pot utiliza în descrierea elementelor anatomice termeni ca:
- medial - apropiat de planul median;
- medius - la mijloc din trei elemente;
- lateral - mai departe de planul median;
- dorsal - în spate, posterior;
- ventral - în faţă, anterior;
- proximal - în apropierea trunchiului;
- distal - la distanţă faţă de trunchi;
- sagital - perpendicular pe suprafaţa corpului;
- frontal - în plan frontal;
- central - în centrul corpului;
- cranial - spre extremitatea cefalică;
- caudal - spre coccis;
- radial - orientat spre radius;
- ulnar - orientat spre ulnă, cubitus;
- fibular - orientat spre peroneu;
- tibial - orientat spre partea osoasă a gambei;
- rostral (nazal) – poziţionat spre nas;
Mișcări
Mișcările produc modificarea poziției relative a corpului. Mișcările oaselor sunt posibile datorită articulațiilor și muschilor.
Flexie și extensie. Flexia este mişcarea prin care două segmente ale unui membru se apropie unul de altul iar extensia mişcare prin care două segmente ale unui membru sau ale corpului se îndepărtează unul de altul. Ele se fac în jurul unui ax transversal.
Abducție și adducție, se fac în jurul unui ax anteroposterior. Adductia este mișcarea de apropiere față de axul median al corpului, iar abducția este mișcarea de îndepărtare față de același ax.
Rotația este mișcarea în care axul în jurul căruia se realizează este în lungul segmentului care se rotește. Poate fi internă sau externă, după cum segmentul se rotește înăuntru (spre corp) sau în afară.
Circumducția este mișcarea complexa care totalizează flexia, extensia, abducția, adductia și le asocieaza cu rotația.
Pronația este mişcarea prin care mâna, antebraţul, gamba sau piciorul se rotesc în aşa fel încât degetul mare să se apropie de planul sagital median;
Supinația este mișcarea inversă, în care policele se rotește lateral, palma privind în sus sau în față.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu