SITUAȚII DIVERSE

  

 1. PERSOANA DECEDATĂ LA LOCUL INTERVENŢIEI

Dacă există semne că pacientul trăieşte la momentul sosirii la locul intervenţiei, trebuie începute manevrele terapeutice iniţiale. Persoanele decedate trebuie tratate conform legislaţiei în vigoare şi protocoalelor serviciului. În general, o persoană nu poate fi considerată de la început decedata în afara situaţiilor următoare:

Decapitare - însemnând separarea capului de corp. În această situaţie evident nu mai exista nici o şansă de salvare a pacientului.

Rigiditate cadaverică - rigidizarea temporară datorită contracturii musculare ce apare la câteva ore după deces. Prezenţa acesteia indica decesul pacientului şi inutilitatea manevrelor de resuscitare.

Descompunerea tisulară - apare după cel puţin o zi de la deces.

Lividitatile cadaverice - de culoare roşie sau violet, apar în porţiunile declive ale corpului.Sunt determinate de migraţia sângelui în ţesuturi şi sunt dependente de gravitaţie, poziţia cadavrului. Apar la câteva ore de la deces.

Dacă unul din aceste semne este prezent, pacientul poate fi considerat decedat.

2. SINDROMUL MORŢII SUBITE A SUGARULUI

 

Sindromul morţii subite la sugar (SMSS) reprezintă moartea sugarului cu vârsta sub 1 an, fără o cauză cunoscută. În mod obişnuit, decesul copilului survine în timpul somnului. SMSS este considerat cauza a morţii doar dacă moartea rămâne neexplicată şi după analize complete.

Sindromul morţii subite a sugarului nu este o boală sau afecţiune, ci diagnosticul pus atunci când un copil sub 1 an moare subit, iar cauza decesului nu este descoperită nici după investigaţii medicale complete.

 

3. EPIGLOTITA

Inflamaţia severă şi edemul epiglotei, nepermiţând aerului să treacă în trahee.

Epiglota este o stuctură cu aspect de clapă care acoperă orificiul traheal în timpul deglutiţiei (înghiţirii). În condiţiile inflamaţiei şi a edematierii acesteia orificiul traheal este închis şi în inspir, blocând astfel complet traheea şi implicit respiraţia. Epiglotita frecvent apare la copii între 3 - 6 ani.

La primă examinare copilul pare să aibă crup. Epiglotita este o urgenţă majoră, ameninţând viaţa copilului şi de aceea trebuie să recunoşti semnele specifice:

• copilul sta frecvent în şezut şi nu vrea să se întindă;
• nu poate înghiţi, saliva scurgândui-se din guriţa;
• copilul nu poate tuşi;
• este anxios şi înfricoşat, el ştie că ceva rău se întâmplă;
• copilul sta cu bărbia trasa înainte.

 

4. AFECȚIUNI CARDIACE

Inima trebuie să primească un nivel constant de oxigen prin intermediul sângelui sau dacă nu, va muri. Inima primește oxigenul printr-un sistem complex de artere cardiace (coronare). Atât timp cât sângele care circulă prin aceste artere continuă să furnizeze cantitatea optimă de oxigen, inima va funcționa normal.

În anumite situații, arterele coronare se pot îngustă, că rezultat al unui proces patologic numit arteroscleroză. 

Arteroscleroza determină apariția de plăci de aterom (grăsime), care căptușesc peretele interior al arterelor. Ateroscleroza progresivă poate cauza angină pectorală, atacul de cord (infarctul miocardic acut) și chiar stopul cardiac. Afecțiune caracterizată prin îngustarea și distrugerea pereților arterelor, ca zată de depuneri de grăsime, arterele își pierd capacitatea de a se dilata și transporta sângele.

 

a). Angina pectorală

Când ateroscleroza progreseaza, se reduce fluxul de sânge oxigenat către inima ceea ce determină durere în piept. Durerea e cunoscută sub numele de angină pectorală sau simplu angină. Inima pur și simplu are nevoie de mai mult oxigen decât ii poate oferi o arteră coronară îngustată.

Când pacientul prezintă durere toracică primul lucru care trebuie facut este sa rogi pacientul sa descrie durerea. Angina este descrisă adesea că presiune sau senzație de greutate. Pacientul poate spune: mă simt că și când un elefant stă pe pieptul meu. Crizele anginoase sunt declanșate de un efort sau o emoție puternică. Durerea poate fi simțită în piept sau poate iradia fie în ambele mâini, coate, fie în gât sau mandibulă sau orice combinație din aceste zone. De obicei pacientul are respirații scurte și transpiră și este extrem de speriat și se teme de moarte.

Întrebați dacă pacientul a fost în prealabil diagnosticat și tratat pentru o afecțiune cardiacă.

Dacă pacientul prezintă o afecțiune cardiacă întrebați dacă are un medicament (tablete sau spray de nitroglicerină) pentru durerea anginoasă. Tabletă se pune sub limba sau în cazul sprayului se pulverizează 1 puf sub limba. Cel mai utilizat medicament este nitroglicerina și cel mai frecvent, pacientul și-a administrat deja o doză când ajungeți la el.

Observație: Nitroglicerina face că durerea anginoasă să dispară în cel mult 5 min. Dacă durerea nu se elimina după 5 min administrați o altă doză. Dacă durerea persistă după încă 5 min de la administrarea celei de a două tablete (sau al doilea puf) puteți să presupuneți că pacientul a făcut un atac de cord (infarct miocardic).

Conduita de urmat:

1. Liniștirea pacientului și interzicerea oricărui efort;
2. Oxigenoterapie pe mască;
3. Monitorizarea funcțiilor vitale: puls, respirații, tensiunea arterială, saturația de oxigen și urmărirea evoluției lor;
4. Pacientul va fi așezat în poziția semișezândă și transportat la cea mai apropiată unitate medicală.

 

 

b). Infarctul miocardic Acut (IMA, Atac de cord)

Atacul de cord sau infarctul miocardic apare atunci când una sau mai multe artere coronare sunt complet blocate. 

Cele mai importante 2 cauze ale blocării coronarelor sunt: ateroscleroza severă și tromboza (un cheag de sânge denumit trombus, s-a format oriunde în organism și un fragment s-a oprit într-o arteră coronară).

Dacă o arteră coronară este blocată, porțiunea de miocard (mușchiul cardiac) irigată de acea arteră este privată de oxigen și moare.

Blocajul unei artere coronare determina imediat durere importantă. Durerea din angina pectorală și infarctul de miocard pot fi similare la început. Cei mai mulți pacienți descriu atacul de cord că o senzație de zdrobire, strângere că de menghină și durerea poate iradia în umărul și brațul stâng sau mandibulă. Pacientul prezintă respirații scurte, superficiale, este slăbit, transpirat, are grețuri și poate varsă. Durerea din atacul de cord persistă spre deosebire de durerea din angină pectorală, care rareori durează mai mult de 5 min.

Dacă zona mușchiului cardiac afectată prin blocarea coronarei este mare sau importantă, inima se poate opri. Sistarea completă a bătăilor cardiace este numită stop cardiac. Resuscitarea cardiorespiratorie trebuie începută de urgență în stopul cardiac. Cele mai multe atacuri de cord nu determina imediat stop cardiac.

 

Pentru a ajuta pacientul și a preveni stopul cardiac puteți ajuta astfel:

• Chemați personalul medical specializat;
• Vorbiți cu pacientul pentru a-l liniști;
• Așezași-l într-o poziție confortabilă, semișezândă, țineți-l de mână.

Frica pacientului de moarte nu face decât să-i înrăutățească durerea.

• Încercați să nu mișcați pacientul sau să-l mișcați cât mai puțin.

Este categoric interzis ca pacientul să se ridice să meargă, să facă eforturi.

• •  Transportați pacientul la cea mai apropiată unitate medicală

 

 

5. DIABETUL ZAHARAT

 

 

Diabetul zaharat reprezintă incapacitatea organismului de a metaboliza și folosi zahărul.  Zahărul este alături de oxigen esențial în supraviețuirea celulelor. Organismul produce un hormon –insulină, care permite zahărului să pătrundă în celule, unde este utilizat că și combustibil.

Dacă organismul nu poate produce suficientă insulină celulele devin înfometate. Astfel, diabeticii au nevoie de insulină din exterior, prin injecții pentru a corecta acest  deficit; dar există și alt tip de diabet care se tratează cu tablete (medicamente orale). Această afecțiune este gravă, de aceea orice diabetic la care se modifică starea de sănătate trebuie tratat într-un spital.

Există 2 urgențe în diabet: șocul insulinic (hipoglicemia) și coma diabetică.

Hipoglicemia

Apare atunci când organismul are suficientă insulină dar nu are glucoza în sânge. De exemplu: un pacient iși face corect doza de insulină, însă nu mănâncă corespunzător sau face efort fizic intens care-i consumă glucoza. Astfel, nivelul glicemiei scade, această situație numindu-se hipoglicemie sau șoc insulinic.

Semnele și simptomele hipoglicemiei sunt similare cu cele din alte tipuri de șoc.

Reprezintă o urgență medicală, care se poate dezvoltă rapid, în câteva minute. Dacă nu este diagnosticat și tratat rapid pacientul decedează. Un pacient care are hipoglicemie poate semăna cu o persoană beată (nu e coerent).  O astfel de greșeală în diagnostic poate fi fatală.

Încercați să aflați de la pacient dacă este diabetic, dacă și-a făcut insulină și suspectați imediat o hipoglicemie pe care o puteți trata, dacă pacientul este conștient prin administrarea de lichide dulci care conțin zahăr sau miere. Fiți atenți ca lichidele să nu fie “sugar free” (fără zahăr) sau dietetice. Dacă pacientul este inconștient să nu introduceți lichide în gură pentru că pot fi aspirate în plămâni.

Acești pacienți au nevoie imediată de glucoză intravenos. Chemați personalul medical de urgență

Semnele și simptomele hipoglicemiei:

• paloare, transpirație, piele rece;
• puls rapid;
• amețeli, dureri de cap;
• grețuri, vărsături;
• confuzie, inconștiență;
• instalarea rapidă a simptomelor.

Atunci când ne aflăm în fața unui pacient inconștient este indicat să-i administrăm glucoză intravenos, chiar dacă nu cunoaștem cauza comei. Ea poate fi hipoglicemia și vom salva pacientul. Dacă cauza comei este alta, glucoza nu are cum să fie nocivă.

Conduita de urmat în fața diabetului zaharat:

• Evaluarea pacentului urmând secvențele ABC;
• Poziție laterală de siguranță în cazul pacientului inconștient, dar care respiră și are puls;
• Oxigenoterapie pe masca;
• Solicitați ajutor;
• Stabilirea GCS;
• La pacienții conștienți administrarea de lichide dulci care conțin zahăr sau miere;
• Monitorizarea funcțiilor vitale: puls, respirații, tensiunea arterială, saturația de oxigen și urmărirea evoluției lor;
• Transportul rapid la cea mai apropiată unitate spitalicească.

Coma diabetică

Coma diabetică apare atunci când organismul are glucoză în sânge, dar nu are și insulină.

Dacă un diabetic nu-și ia medicația mai multe zile, nivelul glicemiei crește foarte mult și nu există insulină care să o introducă în celule pentru metabolizare. Pacientul poate fi inconștient sau poate să mimeze o gripă sau o durere abdominală intensă; diagnosticul nu este foarte ușor; se poate confunda cu hipoglicemia. În cazul în care nu puteți preciza diagnosticul este mai bine să-i administrați lichide cu zahăr, deoarece ar îmbunătăți rapid starea unui pacient hipoglicemic și nu poate agrava starea unui pacient aflat în stare hiperglicemica.

Trebuie să transportați rapid pacientul la spital, chiar dacă nu puteți preciza diagnosticul; orice dezechilibru la un diabetic, fie hipoglicemie, fie comă hipoglicemica reprezintă o urgență. Aceste simptome pot fi însă și prima manifestare a unui diabet la un pacient încă nediagnosticat pâna în prezent. semnele și simptomele comei diabetice:

• istoric de diabet zaharat;
• piele caldă, uscată;
• puls rapid si slab;
• respirații adânci, rapide;
• respirație cu miros de fructe (mere verzi);
• instalarea lenta (în zile) a simptomelor.