SISTEMUL LIMFATIC

 

 

 

Sistemul limfatic este o rețea complexă formată din ganglioni limfatici, glande, vase și capilarii  limfatice ce funcționează ca un filtru și ca un sistem de eliminare a substanțelor toxice. Acțiunea de filtrare a sistemului limfatic este foarte profundă, lucrând în continuu pentru a înlătura celule moarte, bacterii, microbi, etc.

Sistemul limfatic nu este un circuit închis, ba din contră, el transportă și filtrează circa 20 de litri de sânge pe zi, reciclând practic plasmă din sânge. Dintr-o medie de 20 de litri de sânge filtrat zilnic, aproximativ 17 se reîntorc în vasele de sânge iar restul de trei litri sunt transportați de sistemul limfatic pentru că ulterior să se reîntoarcă tot în sânge. Așadar, rolul sistemului limfatic este acela de a reintroduce în sânge linchidul interstitial.

Mediul intern este constituit din totalitatea lichidelor existente în organism, în afară celulelor. Principalele sectoare ale mediului intern sunt: lichidul interstitial, limfa și sângele. Între mediul intern și celule există un permanent schimb de substanțe și energie.

 

Lichidul interstiţial

Provine din sânge, însă spre deosebire de acesta, el nu conţine elemente figurate şi substanţe proteice macromoleculare. Alături de plasma sanguină, formeză lichidele extracelulare. Lichidul interstițial formează "mediul de viață" al celulelor. Între lichidul interstițial și celule se realizeză schimbul de substanțe care asigură metabolismul celular.

Lichidul interstiţial pătrunde în mod treptat în interiorul unor capilare, chiar la nivelul spaţiilor dintre celule, dând naştere limfei. Limfa nu este absolut identică cu lichidul interstiţial, deoarece ea mai conţine şi un număr considerabil de limfocite şi o seamă de substanţe proteice cu care se îmbogăţeşte în cursul trecerii prin sistemul limfatic. Așadar, limfa reprezintă lichidul interstițial pătruns într-un sistem de vase capilare limfatice. Se deosebește de lichidul interstițial prin prezența limfocitelor și conținutul crescut de lipide.

 

Limfa

Este un lichid transparent, incolor, care circulă prin vasele şi ganglionii limfatici, precum şi în spaţiile intercelulare, realizând schimbul de substanţe între sânge şi ţesuturi.

Ea se formează în țesutul interstitial de unde este colectată prin capilare limfatice și apoi transportată prin vasele limfatice, care alcătuiesc în organism o rețea foarte complexă, similară celei sanguine. De-a lungul vaselor limfatice sunt distribuiți ganglionii limfatici, adevărați „protectori ai organismului”, datorită rolului lor de a filtra limfa de substanțele toxice și de a produce celulele macrofage și limfocite, celule de apărare a organismului.  a transporta substanţele nutritive şi de a prelua deşeurile celulare.

Interesant este faptul că limfa nu este transportată de-a lungul sistemului limfatic de inima, ci de presiunea asupra vaselor limfatice exercitate de mișcările corpului, mai exact prin contracțiile musculare (acest proces este susținut și de faptul că de-a lungul vaselor limfatice se găsesc numeroase valve care obligă lichidul să circule într-un singur sens, de la picioare către inima).

Sistemul limfatic are trei funcţii principale:

• Funcția imunitară - sistemul limfatic transportă un apos, lichid clar, plin de limfocite. Limfocitele sunt celule care luptă împotriva infecțiilor.
• Golirea fluidului în exces - după ce sângele a circulat prin țesuturi lasă fluide și proteine. Spre deosebire de sistemul cardiovascular, sistemul limfatic nu este un sistem închis. Sistemul circulator uman procesează o medie de 20 de litri de sânge pe zi prin filtrare capilară, prin care se elimină plasma, rămânând celulele sanguine. Aproximativ 17 litri din plasma filtrată sunt reabsorbiți direct în vasele de sânge, în timp ce restul de 3 litri rămân în lichidul interstițial. Una dintre principalele funcții ale sistemului limfatic este de a asigura o cale alternativă pentru ca acești 3 litri în plus pe zi să revină în sânge.
• Absorbția și transportul lipidelor - sistemul limfatic absoarbe, de asemenea, lipidele din intestin și le transportă la sânge.

Conţinutul sistemului limfatic

1. Vasele limfatice

Circulaţia limfei se face dinspre ţesuturi spre sânge, prin intermediul valvelor şi datorită contracţiei muşchilor netezi ai peretelui vaselor. Limfa este captată în ţesuturi de capilarele limfatice, al căror perete îl străbate, şi condusă la ganglioni. După ce a fost filtrată, ea este evacuată spre spaţiile interstiţiale. Capilarele limfatice o colectează din nou pentru a o direcţiona spre inimă

Spre deosebite de circulaţia venoasă, circulaţia limfatică funcţionează fără a fi pompată. Aceasta e pusă în mişcare de contracţiile muşchilor scheletici. Ea se scurge variindu-şi debitul în funcţie de presiunile provocate de cavitatea toracică la fiecare inspir. Vasele sale sunt dotate cu un sistem de uşi care se deschid şi se închid în funcţie de presiunea existenta în compartimentul interstiţial.  Aceste valvule împiedica refularea limfei. Odată ajunsă în capilare limfatice, ea se scurge spre vasele limfatice şi se îndreaptă spre inimă.

Pentru a circula în organism, limfa folosește o rețea de vase paralele cu venele, al căror diametru crește progresiv. În funcție de calibrul lor, se diferențiază în:

- capilare → cele mai mici vase ale rețelei limfatice, având dimensiuni microscopice, localizate în întreg organismul cu excepția creierului, oaselor, fanerelor și ochilor. Reprezintă o cale de acces a lichidului interstițial dar și al proteinelor și agenților patogeni. Sunt prevăzute cu numeroase valve mici care impiedică refluxul limfei;

- vase colectoare → formate din fuzionarea capilarelor, analoage venelor, fiind superficiale (însoțesc venele superficiale) și profunde (trunchi, sistem digestiv);

- trunchiuri limfatice → formate din fuzionarea vaselor colectoare mari. Acestea sunt trunchiul lombar, intestinal, bronho-mediastinal, jugular și subclavicular.

- canalele limfatice → limfa e colectată în două vase mari numite:

• ductul, canalul limfatic drept (marea venă limfatică dreaptă) se varsă în vena subclavie dreaptă și drenează limfa din membrul superior drept, hemitoracele drept și jumătatea dreaptă a extremității cefalice.
• ductul, canalul toracic (stâng) care se varsă în vena subclavie stângă și colectează limfa de la nivelul membrelor inferioare, abdomenului și hemitoracelui stâng, membrul superior stâng și jumîtatea stângă a extremității cefalice.

 

 

2. Organele limfoide

Organele limfoide principale

a). Măduva osoasă hematogenă (roşie)

Tesutul flexibil aflat în interiorul oaselor. La om, în interiorul oaselor mari se găseşte măduva osoasă hematogenă.

Măduva osoasă constituie aproximativ 4% din totalul greutăţii corporale (aprox. 2.8 kg la un individ adult normal la greutate standard de 70 de kg). Măduva osoasă de asemenea împiedică curgerea inversă a limfei, astfel fiind o parte importantă a sistemului limfatic în organismul uman. Măduva osoasă e responsabilă de crearea ambelor tipuri de celule T precum și de producția și maturizarea celulelor B.

b). Timusul

Acesta este un organ cu 2 lobi localizat în cutia toracică. Ţesutul timusului însuşi constă în celule T, celule macrofage şi epiteliale. Fiecare lob este încapsulat într-un strat de ţesut conector. Este locul de maturizare a limfocitelor T.

Organele limfoide secundare

a). Ganglionii limfatici

Un ganglion limfatic este o colecție organizată de țesut limfatic, prin care limfa trece pe traseul său înapoi în sânge. Ganglionii limfatici sunt localizați la anumite intervale de-a lungul sistemului limfatic. Câteva vase limfatice aferente aduc limfa, care pătrunde prin substanța nodulilor limfatici și este apoi drenată printr-un vas limfatic eferent. Sunt aproximativ 400-700 ganglioni în organism.

Au diametrul de 10-15 mm, distribuiţi sub formă de ciorchini de-a lungul vaselor limfatice. Fiecare ganglion este compartiment în mai mulţi foliculi limfaticibogaţi în globule albe, cum sunt limfocitele şi macrofagele. În interiorul ganglionilor au loc procese importante ale imunităţii pentru că aici se găsesc anumite tipuri de celule ale sistemului imunitar, în special limfocite ce au rol de apărare în fata substanţelor pe care le considera străine şi macrofage ce distrug germenii care au pătruns în organism.

 

b). Splina

Organ bogat vascularizat situat în unghiul superior stâng al abdomenului, între diafragm şi coaste şi care, înainte de naştere, produce o parte a celulelor sangvine şi, după naştere, joacă un rol important în imunitate. Splina este o masă de culoare roşu închis, spongioasă, de mărimea unui pumn, care cântăreşte în jur de 200 grame.

Funcţii :

• Distrugerea eritrocitelor şi trombocitelor bătrâne;
• Transformarea hemoglobinei în bilirubină;
• Un depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma descompunerii hemoglobinei);
• Poate produce anticorpi (persoanele cărora le lipseşte splina sunt mai predispuse la anumite afecţiuni bacteriene);
• La fetuşi, splina produce eritrocite şi leucocite, însă către ultimele luni ale vieţii intrauterine, această funcţie este preluată de măduva oaselor.

c). Ţesutul limfoid asociat mucoaselor ( MALT )

Compus din foliculi secundari agregați, localizați în submucoasa tractului digestiv, respirator și urogenital. Cele mai importante sunt:

Amigdalele sunt conglomerate de foliculi limfatici, în care abundă celulele de apărare. Ele au forma rotunjită şi sunt acoperite de o mucoasa. Se întâmpla frecvent ca ele se umfle, în timpul unei angine. Celulele lor sunt în acest caz angajate permanent într-o luptă împotriva bacteriilor ofensive. Ganglionii pot atunci să-şi mărească volumul şi să fie palpaţi la nivelul gâtului, ceea ce înseamnă că vin în ajutorul amigdalelor.

Apendicele este situat între intestinul subţire şi cel gros. Cu o lungime de 8 cm, are şi el foliculi limfatici, care îi permit să ajute organismului la combaterea infecţiilor. Are totuşi un rol minor, iar absenţa sa nu se perturba cu nimic echilibrul mediului inferior al organismului. În primii ani după naştere apendicele funcţionează ca un organ limfoid ce are rol în maturizarea limfocitelor B şi în producerea anticorpilor imunoglobulinei A. De asemenea, apendicele produce molecule ce asigură mişcarea limfocitelor (oferă rezistenţă organismului la infecţii) către diferite zone ale corpului.