SISTEMUL URO-GENITAL

 SISTEMUL URINAR

 

Aparatul urinar este alcătuit din două părţi: un organ secretor, care are rolul de a produce urina – rinichiul – şi un sistem de canale, care colectează urina şi o transportă spre mediul extern. Acest sistem este alcătuit din bazinet, uretere, vezica urinară şi uretră.

Rinichii

Rinichii sunt localizaţi profund în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, rinichiul drept fiind situat mai jos decât cel stâng.

Prin urină se elimină, pe lângă apă şi săruri minerale, şi produşi de dezasimilaţie, rezultaţi în urma activităţii celulelor, care sunt inutili sau toxici pentru organism (funcţia de excreţie).

Prin activitatea lor, rinichii asigură menţinerea constantă a compoziţiei chimice şi a proprietăţilor fizice ale mediului intern (homeostazia). Rinichii au şi funcţie endocrină, ei secretând o serie de substanţe cu rol de hormoni, cum ar fi: renina, eritropoietina care are rolul de a stimula formarea de eritrocite şi un hormon implicat în metabolismul calciului.

Rinichii ocupă partea posterioară a abdomenului, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Limita superioară se găseşte la nivelul T11, iar limita inferioară la nivelul L2 sau L3. La femei rinichii sunt situaţi ceva mai jos ca la bărbaţi.

Dimensiunile rinichiului sunt foarte variabile, în funcţie de sex, vârstă, constituţie individuală. Aceste variaţii sunt însă mai reduse comparativ cu alte organe. Valorile medii sunt: lungimea – 12 cm, lărgimea – 7 cm şi grosimea – 3 cm.

Privit din exterior, rinichiul seamănă cu un bob de cafea. Este alungit, de sus până jos, aplatizat din anterior spre posterior, convex în afară şi concav înăuntru.

La exterior, rinichiul este învelit într-o capsulă fibroasă sub care se găseşte parenchimul renal. Parenchimul renal prezintă două zone: zona corticală (cortexul renal) dispusă la periferie şi zona medulară, dispusă central.

Nefronul reprezintă unitatea structurală şi funcţională a rinichiului. Este alcătuit din: corpuscul renal (Malpighi) şi tubul urinifer.

Rinichii sunt organe foarte bine vascularizate, 1/4 din volumul de sânge circulant trece în fiecare minut la nivelul lor.

 

 

Căile renale

Sunt reprezentate de: calicele renale, bazinetul renal, uretere, vezica urinară şi uretra. Urina, secretată de rinichi, iese prin papilele renale, fiind colectată de nişte cilindrii membranoşi, numiţi calice renale. Acestea se unesc într-o formaţiune unică, numită bazinet renal, în care urina provenită din calicele renale este colectată. Mai departe, urina trece din bazinet în uretere, vezica urinară, uretră şi este, în final, eliminată în mediul extern.

Deşi urina se formează continuu la nivelul rinichilor, ea este eliminată la exterior în mod discontinuu, prin micţiune.

Vezica urinară este locul de depozitare al urinii între micţiuni. Este un organ musculo-cavitar aşezat în micul bazin. Are o capacitate fiziologică de 250-300 ml.

Uretra este canalul de evacuare a urinii în mediul extern şi diferă ca alcătuire, în raport cu sexul.

Uretra masculină are trei porţiuni: uretra prostatică, înconjurată de prostată; uretra membranoasă este scurtă, la acest nivel găsindu-se sfincterul urinar extern (cu contracţii voluntare) şi uretra peniană (spongioasă), care străbate penisul.

Uretra feminină este scurtă de 4-5 cm şi are calibru mare, servind exclusiv la eliminarea urinii.

 

SISTEMUL GENITAL

 

Anatomia aparatului genital feminin

 

Organele genitale se clasifică în:

• organe genitale interne: ovarele, trompele uterine, uterul şi vaginul;
• organe genitale externe: formaţiunile labiale, spaţiul interlabial şi aparatul erectil.

Ovarul este o glandă mixtă, fiind atât o glandă endocrină, secretând hormonii sexuali feminini (estrogenii şi progesteronul), cât şi o glandă exocrină, producând gameţii feminini (celulele sexuale feminine), numiţi ovule. El este un organ pereche.

Ovarele sunt situate în micul bazin, în cavitatea pelviană, de o parte şi de alta a uterului şi a rectului, inferior de bifurcaţiile arterelor iliace comune.

Trompele uterine sunt două conducte musculo-membranoase întinse de la ovare până la uter, cu care comunică prin orificii, numite ostii uterine. Rolul trompelor uterine este de a conduce ovulele de pe suprafaţa ovarelor până la uter şi a spermatozoizilor spre ovare pentru fecundarea ovulului.

Uterul este un organ cavitar nepereche musculos. El este situat în cavitatea pelviană, în partea mediană, între vezica urinară şi rect. Uterul este interpus între trompele uterine şi vagin. Rolul uterului este de a recepţiona ovulul fecundat, care nidează în mucoasa uterină şi se dezvoltă apoi până la sfârşitul sarcinii, când fătul e gata de expulsie.

El prezintă mai multe părţi componente: fundul (partea superioară, mai largă), corpul (partea mijlocie) şi colul uterin.

Vaginul este organul de copulaţie al femeii. El este un conduct musculo-membranos, turtit antero-posterior, lung de 7-12 cm, median şi impar, care, prin extremitatea superioară, se inseră pe colul uterin, iar, prin cea inferioară (orificiul vaginal), se deschide în vestibulul vaginal, spaţiu delimitat de cele două labii mici.

Organele genitale externe sunt situate la nivelul perineului şi sunt cunoscute şi sub numele de vulvă. Vulva are forma unei fante, alungită în sens sagital şi mărginită lateral de către două repliuri cutanate, labiile mari şi labiile mici. Organele genitale externe se împart în: formaţiunile labiale, spaţiul interlabial şi aparatul erectil.

Anatomia aparatului genital masculin

Aparatul genital masculin are o structură complexă, ca şi aparatul genital feminin, fiind alcătuit din:

• organe genitale interne, reprezentate de testiculule, epididim şi căile spermatice;
• organele genitale externe, reprezentate de penis şi scrot.

De asemenea, aparatul genital masculin prezintă şi nişte glande anexe: veziculele seminale, prostata şi glandele bulbo-uretrale.

Testiculul este o glandă pereche mixtă care are două funcţii:

• funcţia exocrină (spermatogeneza), constând în formarea celulelor sexuale (spermii sau spermatozoizi), care se desfăşoară la nivelul tubilor seminiferi contorţi;
• funcţia endocrină, asigurată de celulele interstiţiale ale parenchimului testicular, celulele Leydig, care secretă hormonii androgeni (testosteronul, care determină maturizarea organelor sexuale şi stimulează evoluţia caracterelor sexuale secundare masculine). Testiculul are forma unui ovoid turtit lateral, cu o greutate de aproximativ 25 g, fiind un organ pereche, situat în scrot.

Penisul este organul de copulaţie al bărbatului, cu rolul de a conduce sperma în organele genitale ale femeii. El este organ genital şi urinar, fiind străbătut de ultima parte a uretrei, uretra peniană.

Prostata este un organ musculo-glandular, impar, situat în jurul uretrei, sub vezica urinară, în loja prostatică. Prostata este o glandă exocrină, al cărei produs de secreţie participă la formarea spermei. Prostata este străbătută de uretra prostatică, în care se deschid canalele ejaculatoare.